miercuri, 28 ianuarie 2009

Trasand un cerc cu mana libera


E ca un cerc de prieteni, trasat cu compasul. Cu centrul ce oscileaza in jurul inimii tale.Toate razele depind de sentimente.Nu e perfect niciodata.. totul e geometrie.Depinde de unghiul din care privesti situatia , dreapta prelungita la infinit, pe care se gasesc segmentele vietii tale .Dar poate infinitul e mai aproape decat crezi.Aduni puncte si le cauti un inteles..unindu-le.Dar totul e ambiguu.Figuri deformate in spatiu, 3D sau in plan schitate in graba.Stii ipoteza, cauti concluzia si te chinui in demonstratii...Incerci sa reduci totul la absurd, dar in zadar..nu gasesti niciun rezultat. Dar daca cercul e gresit de la bun inceput? Ipoteza pe care te bazezi e incompleta..concluzia nu e plauzibila..si te strofoci degeaba in cautarea unei rezolvari. Pana cand..cineva apare si iti deschide ochii, te ia de mana si iti arata pas cu pas unde ai gresit.Atunci cercul pare sa prinda forma, desenul e clar, ai gasit raspunsul si strigi ! EVRIK !Dar..un singur punct nu poate contura inima ta.Si atunci ce faci ?!Le accepti si pe celelalte..alese la intamplare?Cauti sa iti protejezi inima si o modelezi dupa forma celorlalti.Uneori mai si pierzi, esi depunctat,dar iti revii si o iei de la inceput.
Un cerc perfect nu se traseaza cu mana libera...ai nevoie de un sprijin si de putine cunostinte.
Un cerc de prieteni nu se traseaza cu compasul...ai nevoie de incredere si de putina dragoste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu