miercuri, 16 septembrie 2009

revelatie

Ne nastem perfecti dar ne stirbim pe zi ce trece.Cu cat ne dezvoltam fizic cu atat de distrugem psihic si asta e cel mai rau.A disparut iubirea platonica, a disparut dorinta de a te cunoaste pe tine insuti, au disparut zambetele sincere si toate sunt acum impuse.Puterea nu mai are la baza cunoasterea,dragostea nu mai are la baza increderea si siguranta,fericirea nu se mai poate atinge.

Depindem de fiecare lucru din jurul nostru si toate persoanele care ne inconjoara.Nu mai exista principiul de independenta,de libertate,nici macar libertate de miscare nu mai avem...de exprimare,nici macar...fericirea noastra depinde de starea de spirit a celor dragi,de statutul social de toate constructiile si masinariile ingenioase pe care le-am creat, spre folosul nostru spunem noi.Depinde de fiecare mizilic care ne inconjoara,de vreme,de infatisarea noastra,de absolut tot ceea ce vedem,auzim sau simtim.Atunci ma-ntreb...cum putem spune ca suntem fericiti si impacati cu noi insine,cand fericirea nu vine din interior ci din exterior?Cum putem sustine sus si tare ca suntem liberi, cand esti cenzurat,respins,ignorat cand iti e monitorizata orice miscare.Dar asta e pentru siguranta noastra?Da..ce fel de siguranta iti este asigurata cand tu ca om nu esti sigur nici pe propriile forte.Cand iti este impusa frica de mic,cand sunt diferente atat de mari intre eul tau,ceea ce simti si persoana care se trezeste dimineata sa plece la munca?

Suntem atat de preocupati de lume si atat de apasati de rutina incat uitam pentru ce traim.Uitam ca fericirea isi are surse si in interior nu numai in exterior,uitam dragostea intr-un colt intunecat din noi,uitam sa ne respectam ca oameni in primul rand.
Ne multumim sa evoluam ca niste masinarii..