luni, 30 martie 2009

haos organizat


Se trezeste buimaca din pat.Sare in picioare si deschide geamul larg.Mirosul de mucegai din camera ii infunda narile si priveste printre gene lumina puternica de afara.Se indreapta spre locul unde stie ca ar trebui sa fie usa si bajbaind cauta manerul.Pipaie peretele gol si deodata un gand negru ii trece prin minte.Deschide ochii larg si vede ca usa nu e acolo si geamul de adineauri este bine inchis si blocat cu gratii.Incerca sa prinda gratiile dar mainile parca nu o asculta.Ce se intampla?De ce peretii au un strat gros de burete si de ce indreg corpul ei e prins intr-o camasa de forta?Ar vrea sa tipe dar nu are vlaga.In coltul incaperii e o saltea murdara si deformata, patata in fome ciudate pe care se opreste si le admira insistent.Petele ii amintesc de lacul din spatele casei sale, si de aleea pavata cu pietre asimetrice care duce spre gradinita cu flori.Se inchipuie iar fericita,in mica sa gradina, stand intr-un leagan ros de timp si de rugina,citind.El vine si o saruta pe obraz "ce-ai mai facut azi draga?"..doua fetite vin si o imbratiseaza cu dragoste,iar mirosul de lacramioare ii aminteste de o copilarie fericita,inconjuarata de prieteni si rude,cu mama asteptand-o in pragul usii in fiecare zi cand venea de la scoala,iar tatal lucrand pana seara in garajul din spatele casei.Isi aminteste cu nostalgie de plimbarile pe inserat, in parcul inverzit, prin zumzete si cantece de pasari.Isi aminteste de viata frumoasa a copilariei,adolescentei si mare parte a maturitatii. Se aude un zgomot puternic si brusc tresare ca din transa, lovind cu putere peretii tapetati, cade pe jos si se zvarcoleste pe podea printre lacrimi, implorand ajutor.Reuseste sa se ridice si repeta din nou scena agresand cu mai multa putere peretii vrand parca sa ii sparga. "Linisteste-te am zis!" se aude o voce groasa si un zgomot puternic de baston in usa de la intrare."Linisteste-te ca sa nu cer iar sa fii legata!" Ce e cu ea? cum a ajuns acolo? ce sa intamplat cu familia ei, cu casa minunata ce o avea?Se loveste cu putere cu capul de saltea incercand sa-si aminteasca.Cand o voce familiara se aude de la intrare.."Ce ai draga,iar ai avut cosmaruri?am o veste proasta,nu te externeaza prea curand..".Chipul ii pare extrem de cunoscut si il scruteaza cu privirea dintr-o miscare?.."Hai draga..nu-mi spune ca nu ma mai recunosti..nu a trecut mult timp de cand esti aici.."

joi, 12 martie 2009

alter ego



toate se scurg repede pe langa noi, dar numai lucrurile rele nu stiu sa ne ocoleasca.isi gasesc calea prin mijlocul tau si te frang de realitate, te inconjoara si sporesc tot mai mult daca nu ai cui sa le impartasesti.dar nu totul e asa de negru, mai sunt si lucruri bune care nu ne ocolesc ci ne infioara cu senzatii de extaz si ne cutremura firea.

e ca si cum ai vedea omul drept o sticla goala care implora sa fie umpluta..si de ce sa o umpli cu cianura, cand poti foarte bine sa pui un sirop dulce.de ce ne grabim sa crestem cand stim ca vom plange dupa asta?

de ce cautam raspunsuri la intrebari evidente? de ce ne sfiim si nu spunem ce simtim?de ce nu ne uitam mai limpede la noi,in schimb stim sa criticam si sa avem pretentii?de ce nu stim sa exploatam bunele intentii si sfarsim prin a ne taia propria suflare?de ce nu stim sa ne bucuram de lucrurile simple si ne complicam propria existenta?de ce nu stim sa ascultam in tacere si de ce nu analizam inainte sa ne pronuntam?

cautam raspunsuri la intrebari evidente caci nu suntem in stare sa gandim adevaratele probleme,caci da...fiecare persoana e unica in felul sau, dar asta nu inseamna ca e peste ceilalti.pentru ca ne e rusine cu noi si nu acceptam ca suntem defecti si gresim, dar e mai usor sa-i ridiculizezi pe ceilati doar pentru propria ta satisfactie.caci suntem egoisti, insa instinctele noastre au ramas primare.sfarsim indepartandu-ne de tot ce e indispensabil si firesc si continuam sa acceptam tot ce ne face diferiti.dar nu tot ce e nou e neaparat si bun!

pentru ca suntem toti niste marionete care nu stiu sa-si aleaga papusarul.si ne incurcam in propriile noastre sfori, dar in schimb stim sa judecam pripit.